marți, 23 mai 2017

Philips Perfect Care Viva - review

          Pe la sfârşitul anului trecut mă bătea gândul să iau o staţie de călcat, dar am abandonat repede ideea deoarece mă gândeam că e doar marketing în spatele dorinţei mele. Idei de mamă care stă acasă şi prea mult pe grupurile de alte mămici.

          Totuşi, la începutul anului acesta, după câteva reprize absolut frustrante de călcat (cu tot cu serialele mele), am decis că e mai mult decât atât şi că oricum ar trebui să-mi scot la pensie fierul de călcat ce are un pic mai mult de 10 ani şi să cumpăr altceva.


Dilema dilemelor ... grădiniţa - episodul 1

          Prima dată când am trecut pe lângă o grădiniţă după ce a apărut minunea pe lume, o purtam în Marsupi şi era în stadiul de totală dependenţă de mine, aşa că m-am gândit că mai avem mult şi bine până acolo. Dar cum timpul are obiceiul de a zbura, acel mult şi bine a fost mai puţin de un an. 

          Fata mea, de la 1 an şi 5 luni merge la creşă, mai întâi la program scurt şi apoi la program lung. A fost o acomodare de durată, cu plecari în miezul zilei să recuperez maimuţica plângăcioasă de la creşă şi cu decizii şi poveşti şi ursuleţi şi iepuraşi şi multe şi mărunte.

miercuri, 10 mai 2017

Copii purtaţi sănătos, părinti liniştiţi

          Recunosc că nu sunt foarte bună la abordat oameni așa din senin și sfătuit. Mai mult, nici mie nu îmi place când vine cineva la mine și mă agasează cu sfaturi, poate bune, poate rele. 

          Articolul de astăzi nu este însă despre comunicare, ci despre sistemele de purtat bebelușii. Care este legătura veţi vedea mai jos şi sper eu sa descâlcesc câteva iţe sau măcar pe ale mele, daca pe ale altora nu.




joi, 13 aprilie 2017

Paștele și starea de liniște

          Tot simt de ceva timp că sărbătorile nu mai sunt ca în copilărie și e posibil să fie normal așa. Acum aștept să mai crească pitica și să facem ritualuri și amintiri de familie legate de sărbători. Probabil că anul viitor o să se întâmple minunea și o să facem cozonac împreună.

          Anul ăsta mi-am propus să încercam să colorăm ouă și acum și de Înălțare, împreună. Poate îl cooptăm și pe tati în inițiativele noastre/mele sau poate nu. 



Timpul meu

          Am tânjit mult după el, dar acum simt că într-adevar îl am, așa că mă răsfăț.

          Cum?

          Ei bine, am decis să învăț să mă îmbrac, oricât de ciudat sună asta. M-am săturat sa arunc o pereche de blugi si o bluza pe mine si sa ma încalț cu ceva. Am nevoie să mă simt frumoasă și lucrez la asta. M-am înscris în programul lui Gabi Urdă și abia aștept să îl încep efectiv. Recunosc că mi-ar plăcea și o ședință de personal shopping cu ea, dar nu stau în București, așa că mă mulțumesc cu consultanță
online.

joi, 6 aprilie 2017

Saptamana de teatru

          Nu stiu altii cum sunt, dar eu am tanjit dupa iesiri: la film, la teatru, la filarmonica. Asta mi-a lipsit in perioada de stat exclusiv cu bebe si plecat exclusiv cu el. Ca s-a prelungit perioada e alta mancare de peste.

          In fine, una peste alta sambata am fost cu al meu sot la teatru in Ploiesti. Piesa se numeste "Craca de la miezul noptii" de Catherine Aigner, in regia lui Theo Herghelegiu si este o comedie despre relatia de cuplu si micul ajutor sau imbold de care avem cu totii nevoie uneori pentru a fi mai buni, a comunica mai bine sau a schimba ceva in vietile noastre.

miercuri, 5 aprilie 2017

Zi de aprilie


          Astazi mi-am inceput ziua devreme, cam pe la 6 si un pic. Am condus una bucata sot la treburile lui si eu m-am bucurat de liniste si de intunericul de afara.


          Nu, nu mi-am baut cafeaua pe terasa. Imi era frica sa nu ratez chemarea maimuticii adormite, dar poate fi o idee pentru viitoare dimineti in liniste.

          Am ajuns la sala si am revazut oameni faini, Ioana - cea mai tare instructoare de aerobic din Ploiesti.